Societatea in care traim

Banii ne conduc viata…Trist dar adevarat…Nu putem face nimic fara bani..Nici macar sa traim…Nu mai avem timp sa ne gandim la noi, la familia noastra, la cei apropiati, nu mai avem timp sa iubim cu adevarat, deoarece ne canalizam toata atentia pe bani…

Nu ne mai bucuram de un zambet, de surasul inocent al unui copil, de florile ce infloresc si de micile placeri ale vietii deoarece trebuie sa cautam metode de a face bani.. Pana si un zambet in ziua de azi ascunde in spate un interes…

Oare asta este societatea in care traim?Oare am devenit niste robotei care am uitat ce inseamna de fapt viata? Oare traim pentru a face bani si apoi murim fara sa luam nimic cu noi?

De multe ori seara stau in apat si ma gandesc la ziua ce tocmai a trecut, ce am gasit frumos si ce mi-a placut si realizez ca trei sferturi sau daca nu mai mult din timp aud acest cuvant:bani…Poate si pentru ca lucrez intr-un domeniu unde banii sunt adusi in discutie tot timpul, unde vad mereu oameni care se plang ca nu au cum sa-si plateasca datoriile si care ar fi dispusi sa faca orice sacrifiuciu pentru a o scoate la capat.. vad cum , prin lacrimile lor cersesc un gram de mila, un pic de intelegere, insa, in acelasi timp, observ si cum celalalt interlocutor , in loc sa isi arate dramul de omenire, ramane impasibil la durerea celui din fata lui, scopul fiind de a recupera acei bani, deoarece doar asa isi va lua si el salariul luna aceasta… Realizez ca pentru a-ti atinge scopurile si interesele ramai indiferent la durerea celui din jur.,… Si totul este pus pe seama faptului ca este o decizie de business….
Si acest caz nu este valabil numai la job… Pana si in spitale observ cum oameni cu adevarat bolnavi mor deoarece nu li se acorda maxima de atentie daca nu scot banii la inaintare… Cum doctori,, care se presupune ca sunt si ei oameni, nu dau doi bani pe noi daca nu le acordam “atentia” cuvenita.. Si mai auzeam astazi ca melodia celor de la BUG MAFIA-Fara cuvinte este prea radicala..Nu…exprima doar societatea de astazi, cea in care traim…E trist dar adevarat…Si ne mai miram atunci cand dam de greu ca nu este nimeni alaturi de noi sa ne ajute neconditionat..Dar oare noi, la randul nostru, ajutam neconditionat, fara sa avem un minim de interes?