luni, 8 martie 2010

LA MULTI ANI!

La multi ani pentru toate mamele si femeile!Astazi este ziua voastra, o zi in care trebuie sa fiti rasfatate si sa vi se multumeasca pentru fiecare clipa in care ati fost alaturi de noi!
La multi ani , MAMI! Desi au trecut anii in care ma pregateam cu cateva zile de ziua ta, in care iti confectionam felicitari si cadouri, in sufletul meu tot un copil am ramas si daca as fi fost acasa poate ca m-as fi gandit la o mica felicitare...
MAMA...e un cuvant atat de mic dar cu o atat de mare insemnatate! Pentru mine mama inseamna totul...e fiinta care este mereu in urma mea si ma ajuta, este persoana care ma sprijina la greu, care imi accepta greselile, care incearca sa ma inteleaga si din cand in cand sa –mi si acopere unele greseli, cu speranta ca poate voi intelege ca am gresit si nu le voi mai face si a doua oara. Este persoana care incearca sa fie alaturi de mine chiar daca deciziile mele nu sunt cele mai bune, care incearca sa-mi arate unde gresesc dar fara sa-mi impuna ceva concret. Este mama...si acest cuvant spune totul...
De aceea, astazi vreau sa-ti multumesc MAMI pentru tot ce ai facut pana acum pentru mine, ca esti umarul pe care de multe ori pot sa plang si sper sa te tina Dumnezeu multi ani de acum incolo, sa ne putem bucura impreuna de micile bucurii ale vietii! Imi pare rau ca nu pot fi astazi langa tine dar stiu ca esti pe maini bune,alaturi de tatal si de sora mea!
Te iubesc!

Sfarsit!

Ati simtit vreodata ca iti doresti din tot sufletul o persoana dar ca nu o poti avea?Ca iti doresti sa fii alaturi de cineva, doar tu si el, fara o a treia persoana?
In ultimii 2 ani, zi de zi traiesc cu aceasta dorinta. Dorinta a fost cea care m-a tinut alaturi de el si nu m-a facut sa renunt si sa merg mai departe. Poate si un pic de speranta, ca poate intr-o zi va fi din nou posibil..
Insa ce se intampla cand speranta dispare, cand realizezi ca de fapt lucrul pe care ti-l doresti nu mai poate fi realizabil? Nu se intampla nimic…ramai tu in continuare, aceeasi persoana dintotdeauna, insa cu un suflet pustiit, golit, in care nu mai este loc de nimic. Nici de suferinta, nici de bucurie, de nimic…e un loc gol in care nu se mai intampla nimic, in care stai si astepti…Astepti poate soarele, astepti poate pe cineva, astepti poate sa te hotarasti si de aceasta data sa fie o hotarare decisive…astepti sa se faca liniste…
Nu credeam vreodata ca voi fi capabila sa simt atatea lucruri in acelasi timp. Nu mi-am imaginat ca pot fi o persoana slaba, fara pic de personalitate, care nu este capabila sa ia o decizie irevocabila, calcandu-si pe inima si pe tot. In acelasi timp nu mi-am imaginat cat de calma pot fi in anumite situatii chiar daca simt ca s-a terminat totul pentru mine si ca mi s-a rupt sufletul in doua…
Aseara mi-am dovedit calmitatea in fata unei persoana care nu se astepta la aceasta reactive…Se pregatise pentru furtuna, astepta sa incep sa tip, sa reprosez, sa plec…Insa nu am facut nimic din toate acestea…Am ramas pe loc, uitandu-ma la el , nefiind in stare sa schitez nici un gest. Am reactionat ca si cum un lucru normal tocmai se intamplase…
Nu stiu cum a interpretat starea mea…Poate a crezut ca am tacut de teama sa nu-l pierd, sau poate ca am tacut ca nu ma mai intereseaza…Nici el nu stia cum sa interpreteze..
La un moment dat mi-a fost frica si mie de reactia mea..nu stiam nici eu cum sa o interpretez…Insa, dup ace m-am gandit o noapte intreaga, cred ca am reactionat asa deoarece sunt goala pe dinauntru, deoarece nu mai sunt in stare sa lupt, deoarece nu mai vad un motiv pentru a lupta… In fond, pentru ce lupt?Pentru o persoana care niciodata nu va sti sa ma faca fericita?pentru o persoana care astepta doar ca eu sa ofer si atat?
Sunt la pamant in acest moment…Incerc sa fiu calma si tare si incerc sa iau o decizie…Deja stiu care e decizia dar mi-e frica sa o pun in practica…Trebuie sa- mi fac curaj insa si poate intr-o zi imi va fi mai bine…Oricum totul este pierdut si nu mai exista o lupta…