Sfarsit!

Ati simtit vreodata ca iti doresti din tot sufletul o persoana dar ca nu o poti avea?Ca iti doresti sa fii alaturi de cineva, doar tu si el, fara o a treia persoana?
In ultimii 2 ani, zi de zi traiesc cu aceasta dorinta. Dorinta a fost cea care m-a tinut alaturi de el si nu m-a facut sa renunt si sa merg mai departe. Poate si un pic de speranta, ca poate intr-o zi va fi din nou posibil..
Insa ce se intampla cand speranta dispare, cand realizezi ca de fapt lucrul pe care ti-l doresti nu mai poate fi realizabil? Nu se intampla nimic…ramai tu in continuare, aceeasi persoana dintotdeauna, insa cu un suflet pustiit, golit, in care nu mai este loc de nimic. Nici de suferinta, nici de bucurie, de nimic…e un loc gol in care nu se mai intampla nimic, in care stai si astepti…Astepti poate soarele, astepti poate pe cineva, astepti poate sa te hotarasti si de aceasta data sa fie o hotarare decisive…astepti sa se faca liniste…
Nu credeam vreodata ca voi fi capabila sa simt atatea lucruri in acelasi timp. Nu mi-am imaginat ca pot fi o persoana slaba, fara pic de personalitate, care nu este capabila sa ia o decizie irevocabila, calcandu-si pe inima si pe tot. In acelasi timp nu mi-am imaginat cat de calma pot fi in anumite situatii chiar daca simt ca s-a terminat totul pentru mine si ca mi s-a rupt sufletul in doua…
Aseara mi-am dovedit calmitatea in fata unei persoana care nu se astepta la aceasta reactive…Se pregatise pentru furtuna, astepta sa incep sa tip, sa reprosez, sa plec…Insa nu am facut nimic din toate acestea…Am ramas pe loc, uitandu-ma la el , nefiind in stare sa schitez nici un gest. Am reactionat ca si cum un lucru normal tocmai se intamplase…
Nu stiu cum a interpretat starea mea…Poate a crezut ca am tacut de teama sa nu-l pierd, sau poate ca am tacut ca nu ma mai intereseaza…Nici el nu stia cum sa interpreteze..
La un moment dat mi-a fost frica si mie de reactia mea..nu stiam nici eu cum sa o interpretez…Insa, dup ace m-am gandit o noapte intreaga, cred ca am reactionat asa deoarece sunt goala pe dinauntru, deoarece nu mai sunt in stare sa lupt, deoarece nu mai vad un motiv pentru a lupta… In fond, pentru ce lupt?Pentru o persoana care niciodata nu va sti sa ma faca fericita?pentru o persoana care astepta doar ca eu sa ofer si atat?
Sunt la pamant in acest moment…Incerc sa fiu calma si tare si incerc sa iau o decizie…Deja stiu care e decizia dar mi-e frica sa o pun in practica…Trebuie sa- mi fac curaj insa si poate intr-o zi imi va fi mai bine…Oricum totul este pierdut si nu mai exista o lupta…