Tzumpiliciul meu!

Azi a venit randul sa scriu si despre prietenii mei. Insa, nu pot povesti despre fiecare in urmatoarele randurile asa ca o sa ii iau pe rand, fiind convinsa ca le va veni randul la fiecare.

Prima pe lista mea este desigur o persoana care nu avea cum sa lipseasca de pe blogul meu. Ne stim de 5 luni aproape insa cateodata simt ca ne-am cunoaste de mai mult timp.

Insa, nu am fost atat de apropiate de la inceput. Prima data cand am vazut-o mi s-a parut un pic fitzoasa. Genul de fata de Dorobanti, care toata ziua sta si isi face unghiile si tot ce are in cap sunt doar haine si baieti.

Nu era genul meu asa ca nici nu am cautat sa fim mai apropiate, sa ne cunoastem sau sa conversam. Conversatia noastra se limita la un Neatza, sau cateodata, la o tigara afara, c and ii mai povestea vreunui coleg de-al nostru cate o povestire interesata, mai schimbam si noi doua cuvinte.

Insa, la un moment dat, nici nu mai tin minte cand, am inceput sa mai schimbam cate o vorba afara, la tigara. La inceput de lucruri generale, apoi despre cei din jur, pana am ajuns sa vorbim de vietile noastre si de problemele pe care le intampinam zi de zi.

Astfel, am inceput sa o cunosc, si mi-am dat seama ca prima mea impresie a fost una total eronata. Poate ca merge pe Dorobanti, poate ca se gandeste la haine , insa nu face un mod de viata din aceste lucruri, sentimentele si cei din jur fiind mai importanti pentru ea.

Am descoperit ca este o fire foarte sensibila, care intotdeauna cauta sa nu deranjeze pe nimeni, cu mult bun simt – uneori prea mult, iar daca vreodata ai nevoie de ceva, in mod sigur este langa tine, cu o vorba calda.

Nu incearca niciodata sa te deranjeze, iar daca cumva are impresia ca a gresit cu ceva, nu ezita sa-si ceara scuze. Nu am gasit nici un pic de superficialitate la ea, ci mai degraba o incredere oarba in oameni.

Ea a fost cea care mi-a demonstrat ca prima impresie poate fi una total eronata. Ea a fost cea care m-a invatat ca nu trebuie sa judeci un om dupa o simpla privire aruncata asupra lui sau dupa doua cuvinte schimbate la intamplare.

Asa ca aceste cuvinte sunt pentru ea, si chiar daca nu ne cunoastem de multa vreme, o pot considera prietena mea si nu doar o simpla colega.

Asa ca , Tzumpilici , deschide bine ochii, uita-te mai bine la tine, vezi cate poti oferi si cati oameni tin la tine, si nu mai fi suparata, ca viata e frumoasa si chiar daca dai de un hop sau esti nemultumita de anumite lucruri, intotdeauna e loc de mai bine!

La multi ani Tzumpilici!!!