Doare...sa doara!

Ieri m-ai intrebat de ce plang!

Sunt multe motivele pentru care plang. Si sunt diverse. Insa, in esenta lor, toate tin de tine.

Plang pentru ca incep sa constientizez din ce in ce mai tare faptul ca nu suntem facuti unul pentru celalalt.
Plang pentru ca ma simt singura.
Plang pentru ca mi-as dori sa schimb ceva, atat la mine, cat si la tine, insa nu se poate. Plang pentru ca nu am fost hotarata cand trebuia.
Plang pentru ca mi-am construit viata in functie de a ta.
Plang pentru ca fiecare clipa care trece mi-as dori sa o petrec alaturi de tine, dar tu nu esti niciodata langa mine.
Si lista poate continua.

De cateva zile plang …Simt ca nu imi mai gasesc locul, simt ca imi doresc altceva, simt ca a sosit momentul sa merg mai departe.
Pe de alta parte mi-as dori sa ma opresti, sa imi spui ca ma vrei langa tine, sa imi arati ca te-ai schimbat si ca ma iubesti, insa observ ca nu-ti pasa…
De aceea, se da o mare batalie:inima imi spune ca imi va fi dor de tine si de iubirea ta, ratiunea ma intreaba: care iubire? Iubirea care a trecut de mult?Iubirea care de fapt nu exista ci este doar o amagire?Iubirea care ma face atat de mult sa sufar?

Poate ca ma voi linisti doar in momentul in care voi afla ce simt de fapt pentru tine. E iubire sau doar obisnuinta? Te iubesc pentru ce esti sau e doar dorinta de a-mi demonstra ca te pot schimba? E nevoia de a ma tine in brate sau nevoia de a te face sa ma iubesti din nou doar din simplul fapt ca nu stiu sa pierd?

Multe intrebari, putine raspunsuri. Si cu cat trece timpul ma adancesc din ce in ce mai tare in starea mea de confuzie. Iar tu nu esti constient de nimic…nu-mi simti durerea, dorul, nevoia de a ma linisti, de a-mi construi un viitor, nevoia de stabilitate…Pentru tine sunt doar persoana care nu este capabila sa iubeasca, sa simta si sa sufere….