Luni!

E luni…Si ca in orice luni, prima zi din saptamana si prima zi dupa weekend, mi-este foarte greu sa ma trezesc. De fapt treaza sunt de la ora 7 insa chiar si acum , dupa 3 ore simt ca inca mai dorm.Toti in jurul meu, la birou, sunt la fel ca si mine. Sunt somnorosi, fara chef de munca si parka facem ce facem ca sa treaca timpul mai repede si sa se termine si programul.

Eu ma simt obosita dupa acest weekend. Am mers la piscina cu gandul sa ma bronzez dar ,cum socoteala de acasa nu este intotdeauna ca aceea din targ, in loc sa ma intorc bronzata, m-am intors arsa. Mi-e greu sa dorm noaptea si mi-e greu sa merg. Simt ca temperatura corpului meu trece de 100 de grade iar prin bluza mea alba se vede roseata pielii. Dar ce sa faci cand esti inconstienta si doresti un lucru fara sa te gandesti mult inainte?Suporti acum consecintele.Un pic de iaurt, o aspirina, o bluzita mai larga si asta este. Astepti sa treaca cat mai repede pentru a merge din nou la plaja.

UUPPSS…cred ca am si racit ca stranut de 10 min incontinuu!!!Si tot trag de mine sa ma apuc de treaba ca acusica trece ziua si eu nu am facut nimic..Dar e asa greu…

In ciuda dezastrului fizic pe care il suport momentan ( sunt arsa, lesinata de somn, si abia imi tin ochii deschisi), psihic sunt mult mai bine. Mi-a ridicat starea de spirit cineva apropiat mie, care , prin postarea ei de pe blog, a retrait momentele copilariei, aducandu-mi aminte de bunicii mei si de oamenii din copilarie…Si atunci am realizat ca nu sunt atat de singura… Si m-am binedispus retraind momentele copilariei…pe care vi le voi povesti cu alta ocazie…Acum trebuie sa inchei aici ca trebuie sa intru intr-o sedinta…

Uita de tot...

Nu am mai scris de ceva timp …Nu am mai scris pentru ca nu am avut starea necesara. Am observat ca toate postarile mele sunt triste , scriu doar cand sunt foarte trista. Iar in ultima perioada nu a mai existat acea tristete in sufletul meu. Nu am fost fericita insa am fost si sunt mai linistita.
In aceasta perioada m-am convins inca o data ca esti exact asa cum te descriu ceilalti din jurul meu: UN MINCINOS, un egoist, un dement, fara pic de caracter , fara nici un pic de frumusete- atat interioara cat si exterioara. Esti un zero. Un nimic.

E cam greu sa vezi ca omul alaturi de care ti-ai petrecut 4 ani din viata este asa. Am tot sperat ca e doar o fatada, ca ti-e frica sa iti mai deschizi sufletul in fata mea de teama sa nu iti iei din nou teapa. Insa nu este asa. Acesta esti tu. Iar eu nu te mai vreau asa…

Sunt convinsa ca te vei intoarce. Sunt sigura ca iar vor incepe telefoanele, vizitele in fata blocului meu, parerile de rau, iti vei declara iubirea… Insa, nimic nu mai are sens. Nimic din ce ai putea face nu ma mai poate face sa ma intorc. Nu mai vreau si nu mai pot. Nu te mai iubesc, asa cum nici tu nu ma mai iubesti. Mi-e bine fara tine. Ma simt libera, linistita…Nu mai exista intrebari si nu mai doresc raspunsuri. Ramai tu in lumea ta asa cum doresc si eu sa raman in lumea mea…

Happy

Astazi ma simt mult mai bine…Poate pentru ca incep sa ma linistesc…Poate pentru ca incep sa vad ca sunt mult persoane care ma plac si ma vor in jurul lor.

Am terminat sa ma mai gandesc unde esti, cu cine esti, de ce nu suni, chiar am trecut intamplator prin fata blocului tau si nici macar nu m-am gandit sa ma uit sa vad daca e masina parcata in fata blocului. Simt ca nu ma mai intereseaza atat de mult si acest lucru imi da o stare de liniste pe care nu am mai simtit-o de mult.

Am inceput sa-mi fac planuri pentru aceasta vara, sa imi pregatesc concediul si ma simt foarte entuziasmata. Nu mai stau sa te astept ca poate -poate iti vei face un pic de timp si vom pleca si noi undeva…

Desi afara sta sa ploua si este o zi mai degraba de a sta in pat si de a dormi, eu ma simt foarte happy. Ma incanta lucrurile minore, sunt mai atenta la cei din jurul meu si imi doresc sa fac multe lucruri. Asa ca…trebuie sa inchei aici postarea pentru ca trebuie sa plec la o intalnire de afaceri…

Hotarare

Tot ce mi-am dorit in ultimii doi ani a fost sa ma iubesti…Am incercat, am asteptat, m-am enervat, mi-am facut din nou sperante…Insa, totul a fost in zadar.


Si m-am saturat…Si simt ca nu mai pot. A devenit mai puternic sentimentul de a nu mai putea decat acela de a spera. Si am inceput sa-mi doresc din ce in ce mai tare sa simt din nou primii fiori ai dragostei, primele iesiri, primele mangaieri…Si problema e ca incep sa simt un pic din toate acestea. Si imi place. Ma face sa ma simt speciala, importanta si imi da o stare de bine.

Asa ca…de ce sa nu-mi deschid inima altcuiva ?De ce sa nu las la o parte trecutul daca tot nu imi face bine si sa ma concentrez asupra viitorului?

Imi doresc un nou inceput, iar un nou inceput nu poate avea loc langa tine. Tu mi-ai demonstrat de atatea ori ca nu mai esti capabil sa ma mai faci sa ma simt speciala incat m-am saturat. De aceea nu mai pot continua sa merg inainte…Mai bine lasam totul intr-un colt , inchis, si fiecare ne vedem de viata noastra. Tu poate vei gasi pe cineva care sa te inteleaga si careia sa ii poti demonstra ce inseamna sa iubesti, iar eu, sa gasesc fericirea si linistea sufleteasca.

Nu am sa mint sa zic ca imi va fi bine si ca nu voi avea momente in care o sa-mi doresc cu disperare sa-ti aud vocea…Sunt convinsa ca vor fi multe astfel de momente. Insa sunt pregatita sa-mi asum acest risc decat sa ma mai complac in ceva ce imi face foarte mult rau si nu imi aduce decat nelinste.

Asa ca…daca nu ai fost capabil sa ma tii langa tine asuma-ti riscul. Nu mai vreau vorbe desarte, nu mai vreau minciuni sau pareri de rau. Lasa-ma sa fiu fericita si linistita ca a trecut mult timp de cand nu m-am mai simtit asa…

Inceput sau sfarsit?

Mi-as dori un nou inceput. Mi-as dori sa ma simt din nou inocenta si sa cred in existenta unui Fat-Frumos calare pe un cal alb. Mi-as dori sa ma pot crede in puterea dragostei si sa fiu convinsa ca acolo unde exista iubire exista si fericire.

Mi-as dori sa fiu mai puternica, mai stapana pe mine si pe sentimente si sa am curaj. Mi-as dori sa ma trezesc dimineata si sa fiu fericita si multumita.

Mi-as dori…multe lucruri. Din pacate nimic nu se intampla. Pe nici un plan. Ma afund din ce in ce mai tare pe zi ce trece. Am ajuns sa cred ca starea mea naturala este cea de acum: trista si fara chef de nimic. Nici macar speranta nu mai exista, astfel incat nimic pare sa nu mai aiba sens.

Ma simt obosita si fara nici o putere. Nu mai am chef sa fiu fericita o zi doua si 3 disperata. Nu mai vreau sa ma mai incred in oameni si apoi sa-mi iau teapa. Nu ma mai simt in stare sa-mi pun sentimentele pe tava si sa constientizez inca o data ca am gresit. Nu te mai vreau in viata mea pentru ca ma faci sa sufar.

Vreau un nou inceput. Mi-as dori sa imi fac bagajele si sa plec undeva unde sa nu cunosc pe nimeni, unde sa fiu eu cu mine insami. Sa nu mai aud de Tine, de ai mei, de cei din jurul meu. Si cand ma linistesc, sa ma intorc si sa o iau de la capat. Fara tine, fara prezenta ta, fara privirea ta, fara vocea ta…Cred ca pot si ma simt capabila sa fac acest lucru. Saturatia a devenit mult mai mare decat dorinta si speranta.

Poate vei citi ce am scris sau poate nu. Oricum nu mai are importanta. Am incercat mult timp sa-ti captez atentia incat m-am saturat. Tu oricum nu intelegi nimic din ce spun, scriu sau fac.Tot ca tine faci, tot cum vrei si simti tu. Adica nu faci nimic. Decat sa dispari si sa reapari cand ai tu chef.

Lasa-ma sa imi traiesc propria viata. Uita ca exist. Uita ca am fost langa tine cand ti-a fost mai greu si uita ca m-ai lasat singura cand am avut eu nevoie. Uita ca te-am iubit si nu am primit nimic in schimb. Uita ca m-ai mintit. Uita tot: amintiri, ani si clipe. Nu imi faci decat rau iar eu nu mai pot.

Daca acum ceva timp am vazut ca pot trai fara tine, de ce sa nu o fac?De ce sa nu incetez sa ma mai gandesc la tine si sa incep sa-mi construiesc propria mea viata? Am putut odata si voi putea si de acum incolo. Voi incerca sa caut alt priviri, alti ochi, alte soapte, alte mangaieri. Imi voi demonstra ca viata poate fi frumoasa daca iti doresti si ca iubirea nu trebuie sa doara intotdeauna ci poate fi si frumoasa….